Guerrilla și ascultători de-ai lor

Martie 8, 2013 § Lasă un comentariu

Guerrilla nu e un radio prost. Au emisiuni ok, muzică acceptabilă față de restul din FM. Chiar și poziționarea lor e una bună: ”Ascultătorii noștri sunt mai deștepți decât ai lor”. E deșteaptă pentru că e cam singurul mod prin care cel mai necomercial dintre radiourile comerciale poate să își creeze audiența. Din păcate, asta aduce cu sine o armată de pseudointelectuali. Oameni triști, care au citit niște cărți și simt nevoia să anunțe tot universul despre latura lor cultă. Stau ei în mașină așa, își fac cu ochiu’ la stop unul altuia, pentru că amândoi știu că fac parte dintr-o elită. Elita celor care nu ascultă Inna, că în rest, foarte mulți, sunt cam la fel de idioți și agramați ca aia care-s fani înrăiți Inna. Au impresia că părerile lor sunt foarte pertinente și demne de ascultat,  doar pentru că ascultă altă frecvență decât majoritatea românilor.

Plecarea crețului a relevat aspectul asta grețos al gheristilor mai mult ca niciodată. Datul din mâini în speranța că vor fi considerați inteligenți de către prietenii de pe facebook, atât de tipic ascultătorului de Guerrilla, a fost perfect motivat de vestea că Vlad Craioveanu și-a dat demisia. Toată lumea se taie pe coaie de supărare că pleacă un simbol, un Dumnezeu cu exces de podoabă capilară de la radioul lor preferat. Sunt convins că vor fi câțiva pătimași care chiar vor înceta să mai asculte, dar nu prea mulți, căci cum vor putea acești intelectuali ai României să renunțe la ceva ce îi reprezintă atât de bine cum o face Guerrilla.

Bisexual Man – Transformarea lui Gică

Ianuarie 13, 2013 § Lasă un comentariu

Se gândeau de ceva timp să încerce asta. Ei îi plăceau tipii dubioși. Era genul ăla de adolescentă care se combină cu sataniști care spânzură pisici în parc, cu băieți care-și sparg venele și, în principiu, atrasă cam de orice persoană care trăia în mizerie. Purta tricou cu Children of Bodom și Dimmu Borgir ca toți copiii urâți, deși ea, îmbrăcată în haine normale, era aproape futabilă. El era primul tip ceva mai normal în viața ei, o iubea și voia să o facă fericită. Ea îl făcuse „bărbat” și se simțea cumva dator  pentru asta, așa că, atunci când ea a venit cu propunerea, a acceptat. L-au pândit pe colegul lor, Gică, așteptând momentul potrivit și, într-o pauză, i-au propus, fără ocolișuri, ca după ore să meargă la ea acasă și să o facă în trei. I-au dat timp să se gândească până la sfârșitul orelor. Eroului nostru, Gică, aproape că i-a căzut sandwichul din mână de uimire. Era pentru prima dată când cineva i se adresa fără a-i da un șut în cur la final și, pe lângă asta, sandwichul nu avea maioneză. Îi plăcea maioneza.

Instinctul îi spunea să o facă. Nici el nu știe de ce, dar o bună parte din el îl îndemna să meargă pe acest drum misterios ca un lapte care expiră fix în ziua în care te hotărăști să îl bei. E un mister daca va fi acru sau nu. Și-a luat inima în dinți și, ca prin vis, s-a trezit, pentru scurt timp, acasă la ea. El era pe fotoliu, iar ei doi la masă. Vorbeau ceva despre dinozauri, se mai uitau la el și râdeau zgomotos. Ușor, începu să audă din ce în ce mai înfundat, ajungând să nu mai distingă niciun cuvânt de-al dubioșilor. O căldură neobișnuită îl inundă, camera începu să se rotească, iar culorile din jurul lui să se amestece.

S-a trezit dimineața următoare la el acasă, în pat. Nu își mai amintea nimic din ce se întâmplase în ziua precedentă. Buimac, a încercat să nimerească intrarea în baie cu ochii abia mijiți. După ce s-a spălat pe față și-a întâlnit moaca în oglindă. Se sculase. Era mai treaz și mai viu ca oricând. Dintr-o dată, știa exact ce are de făcut, știa cine este. Știa că vremurile gri ale anonimatului vor fi în curând apuse și mai știa că din acel moment va trebui să îi placă și băieții și fetele. Știa că nu va mai putea fi vreodată același Gică. Nu, de acum va fi spectaculos. Se va face mai auzit decât o gașcă de cocalari care se întorc de la fotbal, în RATB. Din acel moment, Gică va fi BISEXUAL MAN.

Va urma.

Dacă nu înțelegeți care e treaba cu ăsta, vedeți episodul 1 din aventurile lui Gică aici: https://blogcusidesprechestii.wordpress.com/2012/10/19/bisexualman-inceputuri/

Ultimul trend pentru hipsteri

Ianuarie 11, 2013 § 2 comentarii

Oricine poate purta ochelari pentru ochii din cap. Nu mai este nimic fabulos în asta, oricât de „altfel” ar fi modelul lor. Este mainstream și plictisitor.

Vrei să fii alternativ cu adevărat? Adaugă un accesoriu care te diferențiază de orice om de pe planetă, poate chiar din UNIVERS. Încearcă noul monoclu pentru ochiul maro! Crezi că e degeaba pentru că oricum nu se vede? Ai un monoclu în cur. Crede-mă, se vede. Oriunde ai merge, lasă deoparte ochelarii tăi anoști și asortează-ți eșarfa și pălăria cu ultimele modele de monoclu pentru ochi maro. Desigur, din cauza pantalonilor foarte strâmți, la care nu puteți renunța, se poate întâmpla ca lentila să se spargă. Dar nimic nu spune „Hei, om de rând, sunt fabulos!” ca o sângerare anală.

Monoclu pentru ochi maro. Pentru că ochiul care nu se vede, se uită.

BisexualMan – Începuturi

Octombrie 19, 2012 § 1 comentariu

Nimeni nu credea pe atunci că e un copil deosebit. Nu s-a diferențiat de restul până foarte târziu. Rar, se mai așeza pe câte o piesă de lego, se lăsa cu toată greutatea și îi plăcea. Mult. O făcea când era singur în cameră. Știau doar el și jucăriile de pluș pe care le obliga să se uite. Înainte, nu avea un gen muzical preferat. În clasa a șaptea, asculta ce era pe la televizor, rock și câteva manele. Nu avea păreri despre nimic. Doar dacă îl întrebai se chinuia să îți răspundă din ce auzise de pe la alții, dar pe el, în sinea lui, nu-l putea interesa mai puțin. La școală îi plăcea doar ora de desen. Termina mai repede decât toți ceilalți desenul, doar ca să aibe timp să deseneze puli pe foi A3. Nu ar fi nimic rău în asta, toți am făcut-o, doar că la el era altfel. Atenția lui pentru detalii de acest fel era înfricoșătoare. De obicei, o desenezi cu mesajul „el suge” atașat și cu o sageată spre colegul de bancă. În cazul lui, săgeata era mereu îndreptată spre el.

 

Nu a înțeles ce se întâmplă exact cu el până a ajuns la liceu. Nu a reușit să se integreze de la început, dar își dorea asta. Era, totuși, prea diferit ca să nu fie scuipat între ochi de colegii săi, așa că stătea mereu singur, în ultima bancă și mușca cu nesaț din sandwich-ul lui baghetă. Toate astea aveau să se schimbe în ziua în care un cuplu din clasa lui a venit cu o propunere care l-a pus serios pe gânduri.

 

VA URMA

Excepțional de normal

August 27, 2012 § Lasă un comentariu

Am scris o chestie acum ceva timp pentru o treabă care îmi cerea să scriu un text despre motivele pentru care mă consider excepțional. Îmi place cum a ieșit și am zis să împărtășesc cu cine aruncă un ochi pe blog.

În viziunea mea, un om excepțional trebuie să fie de fapt normal. Trăim într-o societate în care toți se vânează între ei, plină de oameni care savurează din plin insuccesul celor de lângă ei, acesta fiind singurul punct de reper pentru cariera lor. Duplicitatea este la ea acasă; cu cât părem mai umani, cu atât suntem considerați mai slabi, inadaptați și văzuți carne de tun de cei care sunt gata să profite. Simpla acțiune de a trece prin filtrul rațiunii tale orice informație, de a avea propria părere este din ce în ce mai descurajată. Lumea a început să se uite ciudat la cei care râd cu poftă, la cei care vor doar să-și facă semenii să râdă. Nu e bine să-ți mai pui întrebări, să contești lucruri. De ce s-o faci când ți se servește de-a gata în media?! Prietenii trebuie să dispară pentru că nu ești nebun să ai încredere în alți oameni, îți faci doar relații. Desprinderea de spiritual și ancorarea de o societate robotică este ultima tendință.

Excepțional este omul care în ciuda acestor aspecte își păstrează coloana vertebrală și oricât este de amenințat de societate cu izolarea datorită conceptelor sale simple dar sănătoase continuă să fie uman, normal. În situația de față, este un caz aparte într-o junglă de beton dominată de niște roboți la care nu diferă decât numărul ăla de la fabricare. Îmi place să mă uit în oglindă uneori și să mă simt fericit pentru că sunt încă un om normal, excepțional.

Rockers

August 26, 2012 § Lasă un comentariu

Îmi place muzica. De toate felurile. Da, mi se pare, de exemplu, că Justin Timberlake are voce foarte mișto și e tare în calitate de actor. Vedeți sketchurile SNL cu el. Vă spun asta ca să înțelegeți că n-am capu’ îndesat în cur. Totuși, sunt cu reggae. Mult reggae.

Rockers e un film din 1978 care prezintă industria reggae din Jamaica în perioada respectivă, precum și stilul de viață al oamenilor de acolo. Studio One, viniluri, reggae bun, mulți artiști cunoscuți ai genului. Fie că sunteți pasionați de muzica asta, fie că nu, îl recomand cu căldură. E o bucată de istorie de pe alte meleaguri.

Îl găsiți pe youtube, pe părți, în calitate foarte bună. Vă dau aici intro-ul filmului. Dacă nu vă place, sunteți nebuni în sensul nașpa. Vizionare plăcută!

„România, țară de căcat. Abia aștept să plec din groapă! „

August 1, 2012 § Lasă un comentariu

Mi-e silă în cel mai sincer mod cu putință de oamenii care cred asta. Cred de asemenea că fac la fel de mult rău imaginii țării ca ăia care se duc să fure prin afară sau cerșetorii. Ironia este că ei îi disprețuiesc pe ăștia și pentru ei reprezintă unu din motivele pentru care ei urăsc România. Se duc prin alte țări și par ultimii oameni din peșteră. Nu pentru că acolo se plimbă lumea pe biciclete din aur, ci pentru că toată viața lor au trăit cu convingerea că trăiesc într-o mizerie de țară și că afară e țâță de mâță. Că în Anglia când se pișă unu în timp ce borăște pe stradă , beat mort, o face cu stil că e englez, nu e vreun ciortan de român. În Turcia transpirația ălora miroase a trandafir, că acolo e lux, nu ca la noi, în ratb cu toți țăranii care put. În Italia, părul de la subraț e la fel de fascinant ca pădurea Amazoniană. Americanii? Or fi ei niște proști, grași și ignoranți dar tot nu-s români. 1-0 pentru ei. O groază de tipe se ard pe acolo cu toți urâții libidinoși, pe care, dacă erau români, i-ar fi scuipat între ochi, dar se pare că și pula devine de 100 de ori mai interesantă dacă e a unui străin.

E jenant. Se duc prin afară și par ultimii înapoiați nu din cauza mediului din care vin ci pentru că sunt doar foarte proști și au o mentalitate de căcat. Nu sunt vreun patriot înrăit, doar că m-am saturat de neanderthalienii ăștia care se plâng peste tot și vorbesc de parcă nu sunt ei ultimii limitați, ci țara le fute lor viața.

Cum se întâmplă ceva nașpa sau absurd auzi instant: „Da, normal…România. La ce să te astepți?!” sau „Eu după facultate mă car, n-am ce să fac aici” și o spun așa foarte arogant, simțindu-se prea mari pentru România. Mi-aș dori ca toți ăștia să primească un fel de bursă. Să li se plătească zborul până unde vor ei și bani cât să stea un an acolo, dar să nu se mai poată întoarce în țară vreodată. Să moară de foame prin țări străine și să realizeze că dacă erau niște rupți în gură în țara lor, nu au cum să fie altfel oriunde vor ei în univers.

Ce vreau eu să zic este că mizerie este peste tot în lume. Nu ai unde să te ascunzi nicăieri pe planetă de oameni proști, nesimțiți, încuiați, jegoși sau de nedreptate. Unele aspecte poate sunt mai fericite prin alte părți, dar asta nu înseamnă că trăim sub pământ. Încetați să vă mai limitați în felul ăsta. În momentul în care nu vă veți mai comporta ca niște înapoiați, poate atunci se vor schimba lucruri și vă veți face viața mai ușoară. Schimbarea pornește din tine, nu se întâmplă singură că te-ai dus tu în pulă cu satelitu’.